MihaiB După ce săptămâna trecută am fost la lacul Iacobdeal din Tulcea, și acum ne-am propus ca plimbarea de duminică să fie tot în județul vecin.
Asta și pentru că, după lac am dat un oarecare ocol și am trecut pe la Mănăstirea Cocoș.
Așa că trebuia să revedem și „surorile” Saon și Celic-Dere 🙂
Toate cele trei s-au ridicat pe vremea când Dobrogea era sub ocupația Imperiului Otoman.
Mănăstirea Cocoș a fost ctitorită în 1833.
Aici se află moaștele sfinților Zoticos, Atalos, Kamasie și Filipos.
Pentru a ajunge la mănăstire sunt două variante, DJ229G dinspre Isaccea, sau DJ229C disnpre Tulcea sau Niculițel.
Primul e destul de prost, e pietriș pe jos, mai sunt și ceva gropi din când în când.
În schimb, celălalt se prezintă excelent, plus oferă peisaje foarte frumoase.
Mănăstirea se află la 35km de Tulcea, 17 km de Mănăstirea Saon și 23 km de Celic-Dere.
La intrare este un magazin cu obiecte bisericești, suveniruri, dar și vin din producție proprie. Am cumpărat, dar nu am apucat să îl degust, așa că nu mă pot pronunța momentan 🙂
Nu se percepe taxă de intrare.
Mănăstirea Celic-Dere se pare că ar data din anul 1840.
Numele este din turcește, celic=de oțel; dere=apă, pârâu.
De aici, plecând de la clopotele bisericii, mergând prin pădure vreo 5-10 minute, ajungeți într-o poieniță cu bujori 😍
În biserică se află o icoană considerată făcătoare de minuni.
Aleea de la parcare până la biserică este superbă, fiind mărginită de flori bine îngrijite. Să o citez pe o doamnă aflată în pelerinaj: „aici e paradisul!” E și o moară, n-am reușit să aflu ce e cu ea, dar arată bine 🙂
Drumul către mănăstire, DJ229A, se prezintă in condiții excelente, din orice parte ați veni.
În biserică este un magazin cu obiecte bisericești și suveniruri.
Nu este taxă de intrare.
Orașul Tulcea se află la doar 25 km, iar Mănăstirea Saon la 13 km.
Mănăstirea Saon a luat ființă în 1846, când au venit niște călugări de la Mănăstirea Celic-Dere.
Dintre cele trei, biserica Saon e cea mai mică.
Este și o mică grădină zoologică cu păsări, vedetele fiind o pereche de struți și un păun.
Și aici am văzut o moară 🙂
Bineînțeles că e și un magazin de unde puteți cumpăra obiecte bisericești, suveniruri, și mai ales vin, din producție proprie. Spun mai ales deoarece am luat un pelin roșu 🍷, și pot să zic că este EXCELENT
Ca și în cazul celorlalte două, nu se plătește taxă de vizitare.
Accesul se face doar pe DJ229E, care se prezintă în condiții foarte bune.
Înainte de a ajunge la mănăstiri am oprit puțin la Cetatea Enisala. De data aceasta nu am intrat, doar am admirat priveștea. Foarte multă lume, parcarea plină, erau și vreo două autocare cu turiști, n-am văzut niciodată așa aglomerație.
De sus se vede lacul Razim, cel mai mare ca întindere din România.
După ce am plecat de la Celic-Dere spre Saon, în satul Telița, am descoperit o bijuterie arhitecturală 😍
Este vorba de Biserica Sf. Maria Mică, monument istoric.
Nu știam de ea, acum ne-a sărit în ochi, fiind la vreo 200m de drumul principal, DN229A.
Clădirea este într-o avansată stare de degradare, nu se poate intra. Au început prin 2005 lucrări de restaurare, dar pare că proiectul a fost abandonat 🙁
Mie în general îmi plac clădirile vechi, părăsite, așa că din punctul meu de vedere biserica este un „must see”.
La întoarcere spre Constanța am luat-o prin Niculițel, unde am oprit la cea mai veche biserică din Dobrogea, Sfântul Atanasie, datând din sec. al XIII-lea. Am aflat întâmplător acest lucru, din păcate nu este promovată deloc.
Tot în Niculițel este Bazilica Paleocreștină.
Aici au fost descoperite mormintele sfinților Zoticos, Atalos, Kamasie și Filipos. Am scris mai sus, moaștele acestora au fost mutate la Mănăstirea Cocoș.
Cum ziceam, de data aceasta am ajuns la Celic-Dere și Saon, iar la Cocoș cu o săptămână în urmă. Dar sunt ușor de vizitat toate trei în aceeași zi (eu așa am făcut de fiecare dată până acum), fiind foarte aproape una de cealaltă.
În total am făcut 320 km, șoseaua foarte bună în general. Pe e DJ229 între Niculițel și Valea Teilor sunt porțiuni unde se lucrează, dar frumusețea compensează calitatea drumului 🙂
