MihaiB Veliko Tarnovo, orășelul de aproape 70.000 locuitori, se află la doar 200 km de București, și din acest motiv sunt convins că foarte mulți dintre voi au avut plăcerea să îl viziteze.
Dacă mergeți cu mașina, nu uiați să luați vinietă pentru Bulgaria.
Eu de fiecare dată o cumpăr online de pe site-ul oficial web.bgtoll.bg.
Există pentru un weekend (valabilă de vineri ora 12:00 până duminică ora 23:59), pentru o saptamână, o lună, trei luni sau un an, găsiți acolo toate variantele.
Ce poți vizita pe drum
Până în Veliko am făcut o oprire în Șumen pentru a vizita grandiosul Monument al Fondatorilor Statului Bulgar, situat la marginea orașului, pe vârful unui deal, astfel încât este vizibil de la mare depărtare (din ce am citit, pâna la 30km).
Intrarea era 3 leva de persoană, accesul e foarte facil cu mașina, la vreo 200 m de intrare e o parcare gratuită.
Noi, fiind din Constanța, nu a trebuit să ne abatem decât foarte puțin de la drum, și chiar a meritat. În schimb, din București ar fi un ocol de vreo 150 km. Dar îl puteți vizita dacă mergeți spre litoralul bulgăresc.
La întoarcere ne-am oprit iar în Șumen, de data asta vizată a fost Piața Centrală (Cooperative market). Nu puteam să ne întoarcem din Bulgaria fără murături bulgărești 🙂 Dacă tot am oprit, ne-am plimbat puțin și prin centru, însă nu pot să spun că se remarcă cu ceva.
Ce poți să vezi în Veliko Tarnovo
Veliko Tarnovo e destul de mic, așa că o zi e suficientă pentru a vizita orașul. Însă asta nu înseamnă că nu merită alocate mai multe zile, mai ales dacă vreți să vizitați și împrejurimile.
Centrul vechi e superb, sunt multe străduțe cu piatră cubică, case colorate, chiar și tomberoane pictate 🙂
Una din cele mai frumose zone mi s-a părut strada General Gurko, recomand din tot sufletul să faceți o plimbare pe acolo.
Am observat destul de multe case părăsite, însă și asta face parte din farmecul locului.
Iubitorii de pisici vor avea o surpriză plăcută, n-am mai văzut nicăieri așa multe mâțe, poate doar în Istanbul în partea asiatică 🙂
Obiectivul principal este Fortăreața Tsarevets, situată pe un deal la marginea orașului. Intrarea era 6 leva, însă asta am aflat din greșeală. După ce am vizitat cetatea, la ieșire, am văzut și casa de bilete, undeva peste stradă. Când am intrat nu m-a întrebat nimeni nimic de bilet, credeam că e gratis 🙂
Tot aici, în cel mai înalt punct, găsim Catedrala Patriarhală „Înălțarea Domnului”. Deși pare veche, a fost reconstruită integral relativ recent, între 1978-1981, în același loc în care se afla vechea catedrală distrusă de turci în 1393. Interiorul se evidențiază cu picturi atipice, acesta fiind și motivul pentru care nu a fost resfințită, așa că aici nu se țin slujbe.
La mică distanță e Catedrala funcțională „Sfânta Naștere a Maicii Domnului”, ușor de recunoscut datorită domurilor verzi.
Dacă tot suntem la biserici, merită vizitate „Sfinții 40 de Mucenici” (preț intrare 3 leva), „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sf. Dumitru din Salonic” (închisă pe perioada iernii), toate transformate în muzeu, și situate la distanță mică una de alta.
Când vă veți plimba prin centru, cu siguranță veți vedea din când în când printre clădiri, în jos, ceea ce pare o insulă, pe care se află o clădire și un monument. Aici este Muzeul de artă, iar în fața ecestuia Monumentul Dinastiei Asăneștilor (conducători de origine română).
Unde am mâncat
După ce am citit mai multe recomandări pe grupul de Facebook „Vacante do it yourself”, prima seară am mâncat la Shtastliveca. Nu aveam rezervare, însă ne-au spus că dacă nu stăm mai mult de o oră, ne putem așeza la o masă. Până la urmă am stat vreo oră și jumătate, dar nu ne-au zis nimic și nu ne-au grăbit în niciun fel. Pentru două persoane am plătit 53,40 leva. Prețuri de Mamaia (sau Centrul Vechi din București 🙂 ), dar mâncarea a fost delicioasă, a meritat din plin, aș mai bate drumul până acolo special pentru o porție de „Pork Julienne” 🙂
A doua seară am mâncat la Ego 1, la fel, după ce am citit recomandările de pe grupul de Facebook. Mâncarea, de asemenea, foarte bună. Aici am plătit 56,50 leva, dar de data asta pentru trei persoane.
La ambele restaurante am plătit cu cardul Revolut.
PS: dacă ajungeți în Veliko, poate intrați și într-un magazin de suveniruri din Centrul Vechi, situat pe strada Georgi S. Rakovski, nr. 14.
Proprietarul a fost extrem de amabil, calitate pe care am observat-o cam la toți cei cu care am intrat în contact pe acolo. Știa câteva cuvinte în română, am plătit în lei, iar la sfârșit ne-a oferit și un magnet cadou 🙂
M-a rugat să-mi împărtășesc părerea despre Veliko cât mai multor prieteni, deoarece mulți din oraș trăiesc datorită turismului. Așa că, dacă nu l-ați vizitat deja, poate îl treceți pe listă, chiar merită.
Veliko Tarnovo este un orasel superb, cu o istorie pe masura si multi oameni prietenosi. Am gasit aici o multime de lucruri de vazut in scurt timp, iar in magazinase cu produse locale iti este foarte greu sa nu iei ceva acasa. Recomand din toata inima acest orasel bulgaresc, e o experienta incredibila si o calatorie pe care o merita face in cel mai scurt timp.