Duminică am profitat de vremea frumoasă și am mers din nou prin nordul Dobrogei 🙂
Deoarece au un vin pelin excelent, am pus ca destinație Mănăstirea Saon, pentru o reaprovizionare 🙂
Dar prima dată am oprit în Slava Cercheză. În sat sunt două biserici destul de noi, dar foarte frumos colorate. Ambele par pe rit vechi, ceea ce e și normal, în zonă fiind multe familii de lipoveni.
După aceea am oprit în Niculițel, la cea mai veche biserică din Dobrogea, Sfântul Atanasie, datând din sec. al XIII-lea.
Din nou, țin să evidențiez, nu este deloc promovată.
Este pentru a treia oară când ajung aici, până acum fiind închisă de fiecare dată. Nici a treia n-a fost cu noroc, acum poarta chiar era legată cu sârmă 🙁
În fine, nu m-am lăsat descurajat 🙂 , am intrat puțin în curte, am dat un ocol de biserică, și am plecat.
Chiar înainte de Niculițel, în Valea Teilor, este o mănăstire care merită vizitată, mai ales vara, când e plin de flori. Din păcate drumul din sat până la ea este groaznic. Sau cel puțin așa era vara trecută, acum n-am fost tocmai din acest motiv.
A urmat Saon, cu vinul extraordinara 🍷
Am înțeles că și mierea 🍯 e foarte bună (erau mulți stupi acolo), dar nu m-a lăsat soția să mai iau până nu termin ce am acasă. Am eu o chestie, cum văd miere, nu mă pot abține, și cumpăr, așa că s-a adunat ceva 😁
Au și ceva animăluțe aici… multe păsări, ceva iepuri și o pereche de struți (da, tot păsări, dar mai deosebite 😁).
La întoarcere am vrut să trec prin Telița să revăd biserica Sf. Maria Mică, o clădire care mi-a plăcut maxim.
Am rămas uimit când am văzut că s-au apucat de renovarea ai. Am mai scris câteva cuvinte aici despre ea, și părea că va fi lăsată în paragină.
După aceea, am mai oprit și la Mănăstirea Celic-Dere, fiind o abatere de doar 1km de la drumul principal. Mai multe despre mănăstirile din nordul Dobrogei puteți citi în același articol menționat mai sus.
În total am parcurs 300 km, 6 ore, quality family time 😁