Acum fix o lună, pe 7 iulie, tatăl meu a trecut în neființă, iar azi, 7 august, ar fi împlinit… o vârstă.
O adevărată enciclopedie, așa cum un prieten bun de-ai lui mi-a recunoscut, doar ajutat de Google puteai face față unei discuții cu el legate de istorie, artă, muzică clasică, medicină nu mai zic 😂
Nu îmi place să vorbesc despre lucruri personale, dar de data asta voi face o excepție.
Și asta pentru a aduce un omagiu persoanei care a făcut posibilă existența Casei Memoriale Cosmovici – Enescu din Mihăileni, jud. Botoșani.
Tatăl meu, fiind urmaș al lui George Enescu, a donat partea lui din casa de la Mihăileni, în care a locuit mama marelui compozitor, și unde acesta a compus părți din capodoperele lui, Fundației Pro Patrimonio.
Apropo, tot aici își petrecea și bunicul meu vacanțele de vară, iar eu am dormit în această casă câteva nopți, în august 1985, când am fost în vizită, alături de părinții mei.
Conform Wikipedia, eu am donat casa 😂 Chiar el a remarcat și mi-a arătat amuzat asta.
Ultima dată cănd a vizitat casa din Mihăileni a fost în septembrie 2001, din păcate nu a mai reușit să ajungă să vadă muzeul.
Alături de el, transformarea casei în muzeu a fost posibilă datorită dnei Raluca Știrbăț și Fundației Pro Patrimonio.
Deci, până la urmă, este și o postare despre călătorii și locuri de vizitat 😁
Mă bucur că a fost amintit de Stiri Botosani, doamna Raluca Știrbăț și în grupul Facebook „Radauti – amintiri, oameni, locuri.„
Adio, tată! 🖤
PS: ultima ieșire alături de tatăl meu a fost în Zebil, de la el aflând majoritatea lucrurilor scrise aici.