Spre Chișinău nu se putea să nu opresc puțin prin Găgăuzia 🙂
Vulcănești are aproximativ 16.000 de locuitori, majoritatea găgăuzi, aflându-se la mai puțin de 40 km de granița cu România (Galați sau Oancea).
Drumul dinspre Galați nu se află în cea mai bună condiție (momentan), mai ales dacă te iei după Google Maps 😂
M-a luat pe un drum nou asfaltat la început, după care din pământ, ca la un moment dat să se blocheze. Ca să nu mă întorc vreo 15 km a trebuit să merg pe câmp vreo 500m pentru a ajunge la E584 😁
Pe cel albastru am luat-o eu, trebuia prin Slobozia Mare… bine, nici ăla nu-i prea bun, e plin de gropi… dar măcar e asfalt 🙂
În fine, am reușit să ajung în Vulcănești, cel mai sudic oraș din Republica Moldova, și totodată din Găgăuzia.
Nu există punct de trecere a frontierei în Găgăuzia (ca în Transnistria, de exemplu). Dacă nu te informezi înainte, nici nu ai ști că ai intrat pe un teritoriu autonom 🙂
Ce am văzut
Am lăsat mașina în centru, pe lângă Primărie.
Parcarea, ca peste tot în Republica Moldova, este gratuită.
Cam tot ce e de văzut e în zona asta:
– Administrația Raionului Vulcănești, cea mai frumoasă clădire din oraș;
– Statuia lui Lenin, din fața Administrației, poate cel mai interesant obiectiv (zic asta datorită faptului că nu prea mai sunt multe de acest gen, nu admirativ, să nu se interpreteze);
– Muzeul de Istorie, care era închis, din Parcul Central;
– Catedrala Acoperământul Maicii Domnului, clădire încă neterminată;
– Monument în cinstea Eroilor din Al Doilea Război Mondial, cam neîngrijit, multe sticle sparte pe treptele ce duc acolo.
La ieșire din oraș, la vreo 2 km de centru, mai e un Moment, cel al Bătăliei de la Cahul, și el cam neîngrijit.
Am citit lucruri bune despre Vinăria KaraGani, unde s-ar și mânca bine, dar n-am trecut pe acolo, deci nu pot să mă pronunț.
În total am stat vreo jumătate de oră.
Dacă aveți drum pe aici, e interesant, dar să veniți special pentru Vulcănești, nu prea merită.
Spre deosebire de Comrat, aici am auzit vorbindu-se românește pe stradă.