Cernăuți - ce să vezi în Capitala Istorică a Bucovinei

Probabil că toată lumea știe că Cernăuți a fost teritoriu românesc.

Dar, cu o istorie zbuciumată, a fost ultima dată anexat pe 30 martie 1944 de către URSS și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene, actuala Ucraina 🇺🇦

În ucraineană se numește Chernivtsi, dar se citește aproape ca în română, dar ca și cum ar avea doi „i” la sfârșit, „Cernăuții”.

Acum se află la vreo 30 km de România, cea mai apropiată vamă fiind Siret, din județul Suceava.

Cernăuți are aproximativ 265.000 locuitori.

Orașul a fost menționat pentru prima dată acum mai bine de 600 de ani, într-un document scris de Domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, la 8 octombrie 1408.

Din ce am înțeles, cele scrise se puteau vedea pe un zid din Piața Centrală (piață în sens de „square”, nu „market”), în spatele statuii lui Taras Shevchenko, poetul lor național.

Probabil din cauza războiului, zidul era acoperit cu drapelul Ucrainei.

Înainte Piața Centrală purta denumirea de Piața Unirii, iar în locul lui Taras Shevcenko era Monumentul Unirii Bucovinei.

Tot în Piața Centrală se află Primăria și Palatul Național, pe Tsentral’na Square 9, chiar lângă Muzeul de Artă Regională.

În fiecare zi, la ora 12, cântă un trompetist la balconul Primăriei.

Pe peretele exterior al Palatului Național este o placă donată de Primăria Botoșani, pe care scrie în ucraineană și română „În această clădire a concertat marele compozitor român Ciprian Porumbescu„. La momentul respectiv era Hotel Palace.

La parterul clădirii funcționează Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.

Apropo, foarte aproape este o statuie a lui Mihai Eminescu „Mihai Eminescu monument”, iar puțin mai sus este strada Mihai Eminescu.

Pe această stradă, la numărul 1, se află actuala Școală Gimnazială nr. 1, fostul gimnaziu austriac, Ober-Gymnazium, unde a învățat Mihai Eminescu… și a rămas repetent în anul II gimnazial 🙂

Pe partea cu strada Ivana Franka este o placă în ucraineană unde scrie că „între 1860-1863 a învățat clasicul literaturii popoarelor roman și moldovenesc, MIHAIL EMINESCU„.

Dacă tot sunteți în zonă, în celălalt capăt al străzii este Teatrul „Olga Kobylianska”, numit după poeta ucraineană. Aceasta s-a născută și a copilărit în Gura Humorului, iar restul vieții l-a petrecut în Cernăuți. În fața Teatrului este o statuie a poetei, iar în oraș, pe lângă Sinagogă, este casa unde a trăit, transformată în Muzeu. Există și un bust al ei în Gura Humorului, pe care chiar l-am văzut la întoarcere, în România.

Tot Kobyleanska, de fapt Kobylyans’koi se numește una dintre principalele atracții ale orașului, strada pietonală ce începe de la Primărie, și se termină puțin după Catedrala Mitropolitană „Pogorârea Sfântului Duh”.

De-a lungul ei sunt multe terase, cafenele, magazine, dar și Centrul Cultural Roman Eudoxiu Hurmuzachi, cu Librăria Eminescu și Cafe București, doar că de fiecare dată le-am găsit închise.

Catedrala ortodoxă este galbenă acum, din ce am văzut în poze, era roz înainte. Bisrica ortodoxă din Cacica, județul Suceava, este o copie fidelă a acesteia.

Mai mult mi-a plăcut Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae, de pe strada Ruska. A fost construită în perioada României Mari (1927-1939), în interior fiind și o placă în română, deasupra intrării. Bisrica, prin turlele răsucite, seamănă cu Catedrala de la Curtea de Argeș.

Foarte aproape este o biserică din lemn, tot Sfântul Nicolae, cea mai veche clădire din Cernăuți, din 1607.

Tot pe acolo sunt Catedrala Catolică și Biserica Armenească (foarte frumoasă, construită din cărămidă roșie).

Dar și la biserici catolice nu Catedrala mi-a plăcut cel mai mult, ci „Inima lui Iisus” ( Church of the Assumption Heart of Jesus)de lângă Piața Centrală (de data aceasta piață agroalimentară, „market”, nu „square”).

Biserica este închisă și pare părăsită, poate și asta îi adaugă farmec 🙂

Chiar lângă e un părculeț foarte drăguț, unde se auzea în surdină muzică relaxantă provenită de la boxe amplasate prin copaci. Foarte ca lumea atmosfera.

Un alt parc, mult mai mare, Shevchenko, este destul de aproape. Acolo sunt câteva monumente, dar și un parc de distracții, în caz că sunteți cu cei mici, îi puteți face o vizită.

La vreo 5 minute de piața agroalimentară mai sus menționată este Casa lui Aron Pumnul, unde a locuit și Mihai Eminescu o perioadă.

Casa se află pe strada Aron Pumnul (Arona Pumnula în ucraineană) nr. 19.

Din ce am înțeles casa se află în custodia statului român, și se vede, din păcate 🙁

Am încercat s-o vizitez de două ori, însă era lacăt la poartă, iar casa pare lăsată cam în paragină.

În 1990 a fost amplasat un bust al lui Mihai Eminescu în fața casei.

Și tot legat de poetul nostru național, spuneam ceva mai sus că între 1860-1863 a învățat la gimnaziul austriac.

Înainte, clasele III-IV, între 1858-1860, le-a făcut la școala greco-orientală, denumită la vremea respectivă National Hauptschule. Adresa exactă este str. Shkil’na, vizavi de Școala 14. La intrare e o placa bilingva cu textul: „În această clădire în anii 1858-1860 a învățat marele poet român MIHAI EMINESCU„.

De aici, mai coborâți vreo 50-100m și veți avea o priveliște foarte frumoasă asupra Pieței Sfânta Maria (fosta Piață Turcească).

Toate acestea sunt cât de cât apropiate între ele, într-o zi pot fi văzute lejer.

Dacă aveți ceva timp în plus, deși pare neobișnuit, puteți merge la Cimitirul Vechi, un adevărat muzeu în aer liber.

Eu, după ce l-am vizitat, pot spune că regretam dacă îl ratam.

Vizavi este Cimitirul Evreiesc, foarte interesant și el.

Am lăsat pentru la sfârșit cel mai important obiectiv, Universitatea Națională „Iurii Fedkovici” din Cernăuți, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din 2011.

Aici, la 15/28 noiembrie 1918 în Sala de Marmură ( sau Sala Sinodială), s-a hotărât unirea Bucovinei cu Regatul României.

Ansamblul de clădiri a fost construit între 1864-1882 ca reședință a mitropoliților Bucovinei și Dalmației. La momentul respectiv Cernăuți făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

Se poate vizita doar cu ghid, zilnic între 10:00-17:00.

Din păcate am nimerit tur în ucraineană, așa că nu am înțeles nimic, dar altfel nu puteam intra 🙂

Turul a costat 60 UAH, doar cash, și a durat 45 minute.

Se spune că străzile Cernăuțiului erau măturate cu trandafiri, am găsit două monumente legate de acest lucru: Statuya Dvirnyk Z Troyandamy, de pe strada Kobylyans’koi și o mână care mătură cu un buchet de trandafiri, deasupra căreia este o placă (lângă cea despre Ciprian Porumbescu) pe care scrie în germană și ucraineană. Cu ajutorul Google Lens am reușit să înțeleg și ce scrie: „Cernăuți, la jumătatea distanței dintre Kiev și București, Cracovia și Odesa, a fost capitala secretă a Europei, unde trotuarele erau măturate cu buchete de trandafiri și erau mai multe librării decât brutării„.

Acum nu mai sunt măturate cu trandafiri, dar străzile sunt în continuare foarte curate, mult mai curate decât în alte părți mai „civilizate” ale Europei.

Prin tot centrul, și chiar în afara lui, este piatră cubică, adăugând o notă de eleganță orașului.