De curând am ajuns pentru prima dată la mănăstirea de maici Probota din satul cu același nume, județul Suceava.
Am venit dinspre Pașcani, care este și cel mai apropiat oraș. Drumul e bun, am făcut cam 20 de minute.
Chiar lângă mănăstire este o parcare măricică, n-au fost probleme să găsesc un loc. Parcarea este gratuită 😉
S-a întâmplat să fie duminică dimineața, așa că era destul de aglomerat, fiind slujbă.
Turiști nu prea mai păreau să fie pe acolo, doar vreo 3-4, în rest localnici. Cum mi-am dat seama? Eram singurii care făceam poze 🙂
Deci nu știu dacă și în restul săptămânii e la fel de multă agitație.
Din biserică se pot cumpăra obiecte religioase și suveniruri.
Nu există taxă de vizitare.
Probota a fost ctitorită în 1530 de Petru Rareș (1483-1546), domn al Moldovei de două ori (1527-1538 și 1541-1546), și fiul nelegitim al lui Ștefan cel Mare.
În biserică sunt înmormântați Petru Rareș, soția, Doamna Elena-Ecaterina, fiul Ștefan Rareș (domn al Moldovei 1551-1552) și alți membri ai familiei domnitoare.
Biserica din cadrul mănăstirii poartă hramul „Sfântul Nicolae”.
Aceasta face parte din grupul de opt biserici pictate din Nordul Moldovei.
Este singura dintre ele care nu se află în Bucovina.
Este și singura pe care nu o vizitasem până acum.
A fost inclusă în Patrimoniul Mondial Cultural al UNESCO în 1993.
La fel ca și Sucevița, este înconjurată de un zid impresionant.
Din păcate picturile exterioare de pe peretele bisericii din partea de nord sunt șterse aproape în totalitate.
Chiar și așa, după ce am vizitat toate cele opt biserici, pot spune că cel mai mult mi-au plăcut Probota, Sucevița și Voroneț…în orice ordine vreți voi 🙂