MihaiB Transnistria face parte din Republica Moldova, dar are propriul guvern, propriul președinte și propriul drapel.
Mai mult, au chiar propria monedă, rubla transnistreană. Aceasta însă, nu poate fi folosită decât pe teritoriul Transnistriei, nu este convertibilă în afara ei. Din acest motiv nici cardurile noastre nu pot fi folosite în Transnistria.
Peste tot se poate plăti doar în ruble transnistrene sau cu un card emis în Transnistria.
La casele de schimb din Tiraspol 1 RON = 3,20 ruble, adică o rublă valorează 0,31 lei.
Sunt 3 limbi oficiale: rusă, română și ucraineană. N-am întâlnit pe nimeni să vorbească română.
Tiraspol, capitala regiunii autonome Transnistria, se află la aproximativ 80 km de Chișinău.
Transnistria are aproximativ 470.000 de locuitori, dintre care aproape jumătate în Tiraspol (135.000) și Bender/Tighina (90.000).
Pentru internet am folosit un SIM Orange cumpărat din Cahul, 20 GB, 39 MDL (~10 lei). Se mișcă foarte greu, cu întreruperi, dar merge 🙂
Cum ajungi în Transnistria
În Transnistria am mers cu mașina personală, cu un prieten, cu plecare din Chișinău. Soția n-a fost chip s-o conving să vină, a rămas cu fii-miu în capitala Moldovei 😂
Sunt și autobuze care circulă destul de des spre Tiraspol, prețul unui bilet am înțeles că ar fi 60 MDL (15 lei).
Pentru a intra în regiune este nevoie de pașaport (LE: se poate intra și prezentând doar cartea de identitate, testat de mine 🙂 ).
E control vamal doar la intrare și ieșire din Transnistria. În Republica Moldova sunt niște militari, dar nu m-au oprit, mi-au făcut semn să trec (și la dus, și la întoarcere).
Între ei și punctul de intrare în Transnistria erau câțiva soldați transnistreni și o mașină militară. I-am văzut înarmați, așa că am oprit, dar mi-au făcut semn să înaintez 🙂
La controlul vamal au cerut pașaportul și talonul mașinii (car passport). Aveam doar două mașini în față, ambele de Transnistria, n-am stat mai mult de 2-3 minute.
Când ne-a înapoiat actele, ne-a dat și câte o hârtie pe care era trecută ora maximă până la care avem voie să rămânem pe teritoriul Transnistriei. Dreptul de ședere este 12 ore, chiar nu știu ce se întâmplă dacă termenul este depășit. Nu ne-au cerut-o la ieșire, dar e bine s-o păstrați.
LE: se poate sta perioadă mai lungă, trebuie doar să le spuneți, când dați documentele, cât aveți de gând să rămâneți.
A urmat controlul vamal. M-a pus să deschid portbagajul și m-a întrebat dacă sunt turist… nu a părut surprins când i-am zis „da”… deci nu sunt singurul 😂
În 30 de secunde a fost gata 🙂
Imediat după este un container alb, de unde am luat vinieta pentru Transnistria.
Doamna de acolo nu știa absolut niciun cuvânt în engleză sau română.
Ne-am înțeles până la urmă, mi-a dat pentru perioada minimă, o săptămână.
Am plătit în lei moldovenești, 100.
Se poate plăti și în ruble transnistrene (80,50), dolari (5) sau euro (nu știu cât, nu era pe listă, dar m-a întrebat dacă vreau în euro).
A durat exact cât mi-a zis, zece minute.
La ieșirea din Bender, chiar înaintea podului peste Nistru este iar semnul „Douane” și câțiva soldați înarmați. Am oprit, dar mi-au făcut semn să trec.
La întoarcere, când am ieșit din Transnistria, am arătat doar pașaportul și talonul. N-au mai verificat portbagajul, nici nu a fost nevoie să cobor din mașină.
Ce am văzut
Am vizitat (foarte scurt) Bender (Tighina) și Tiraspol.
Parcarea este gratuită peste tot, n-am avut nicio problemă să găsesc loc.
Bender (Tighina)
Cetatea Tighina, probabil cel mai important obiectiv din oraș, a rămas pentru data viitoare.
La fel, Biserica Ortodoxă Alexander Nevsky, de lângă cetate.
Era destul de târziu, iar scopul principal era Tiraspol. Dacă vizitam cetatea, riscam să se întunece până ajungeam.
Am orpit puțin la Monumentul Grigoriy Potyomkin, foarte aproape de Arcul de Triumf.
După aceea am mers spre Muzeul de Istorie, aflat în interiorul unui tren.
Muzeul este lângă gară, unde am observat un lucru interesant. Cuvântul „gara” este scris în română, dar cu caractere chirilice.
Până acolo, pe strada Lenin, am dat de Monumentul Vladimir Lenin, în fața Cinematografului „Maxim Gorkii”.
A urmat Piața Eroilor, unde este un monument dedicat victimelor sovietice din Al Doilea Război Mondial.
Multe monumente în Bender… 🙂
Am mai oprit puțin într-un parc pe malul Nistrului, și am continuat spre capitală.
Tiraspol
Am lăsat mașina pe strada 25 Octombrie, între Muzeul de Istorie și un tanc, „Tank Monument„. De acolo m-am plimbat pe jos, până la Universitatea de Stat din Transnistria.
De fapt, cam de-a lungul străzii 25 Octombrie sunt principalele atracții.
Vizavi de Muzeul de Istorie este clădirea Guvernului Transnistriei (arhitectură sovietică), în fața lui tronând statuia lui Lenin.
După aceea urmează două parcuri. Pe stânga Elisabeta, iar pe dreapta, pe malul râului Nistru, De Wollant, unde e și un semn cu I ❤️ Tiraspol, cu caractere chirilice. Pe partea cealaltă a râului am văzut amenajată o plajă.
Pe partea cealaltă a Parcului Elisabeta, pe strada Karl Marx, e Piața Verde. Din păcate, fiind 2 ianuarie era închisă.
Lângă piață e Catedrala Nașterii Domnului.
În zonă ar mai fi Eparhia Tiraspolului și Dubăsariului, Casa de Cultură (două clădiri frumoase), Cinematograful Tiraspol (arhitectură sovietică) și Monumentul lui Suvorov.
Până în Universitate, clădirea Primăriei iese în evidență. În fața ei, bineînțeles, bustul lui Lenin 🙂
La întoarcere am venit pe o stradă paralelă, Karl Liebknecht, pentru a trece pe la Kvint. Distilăria era închisă, n-am putut s-o vizitez, am luat doar un divin de la magazinul de desfacere 😁
Dacă ajungeți acolo, și nu mai aveți ruble, e o casă de schimb chiar vizavi.
Eu am schimbat acolo și la alta, la intersecția dinte 25 Octombrie cu Shevchenko (pe unde este un alt semn turistic cu Tiraspol).
Drumurile, spre surprinderea mea, în general bune, atât în Transnistria, cât și din Chișinău până acolo.
N-am întâmpinat nicio problemă, de niciun fel, că vorbeam română (în afară de faptul că nu înțelegeau 🙂 ) sau că eram cu mașină de România.
Din contră, persoanele cu care am venit în contact au fost foarte amabile, copiii pe stradă, văzându-ne turiști, ne salutau cu „hello!” 🙂
Tiraspol mi s-a părut un oraș aerisit, cu multă verdeață și foarte curat. În general, aș zice mai curat decât pe la noi.
Despre atmosferă nu prea pot să îmi dau cu părerea. Era 2 ianuarie, probabil din acest motiv destul de gol prin oraș. Dar deja seara, la plecare, începuse să se animeze.
Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută. Mă așteptam să să ajung undeva în trecut, dar… nu… nu mi s-au părut cu nimic mai prejos decât noi. Totul absolut normal, cel puțin la prima vedere.
PS: Dacă aveți timp, puteți vizita Castel Mimi, nu este în Transnistria, dar este foarte aproape de Bender.
