De foarte mult timp mi-am dorit să merg la Cazanele Dunării.
Acum, după ce am fost, îmi pare rău că am așteptat atât de mult să ajung aici.
Zona este superbă, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai frumoase din România.
Cazare
Am căutat cazare în Eșelnița și Dubova. Până la urmă am găsit în Eșelnița, la Casa Alle. Probabil, dacă voi merge, tot Eșelnița voi alege, fiind mai aproape de Orșova, vama cu Serbia…
De obicei nu prea sunt adeptul vacanțelor mai lungi de 3-4 zile, cel puțin nu să stau într-un singur loc atât, dar acum am luat cazare pentru 5 nopți. În final s-a dovedit prea scurt timpul, am vrut să mai luăm o noapte, dar nu mai aveau disponibil, așa că ne-am mutat în altă parte 🙂 Și, într-un fel, bine am făcut, deoarece am ajuns la o pensiune superbă, Casa PaTris, în Orșova. Am fi stat chiar mai mult, dar începea școala a doua zi 😁 Lui fii-miu atât de mult i-a plăcut cazarea, că ne-a întrebat dacă nu poate să meargă la școală acolo 😂
Dar să le iau pe rând…
Casa Alle, preț cameră triplă 330 lei/noapte, de pe booking.com
Pro: locație excelentă, chiar pe malul Dunării, camera foarte mare, geam mare, balcon, piscină măricică, foișor cu multe mese, două grătare, ponton propriu.
Con: patul scârțâia foarte tare cum mă mișcam puțin, saltea foarte incomodă, curățenia lasă de dorit, erau fire de păr în baie, gunoiul din cameră nu l-a luat nimeni timp de cinci zile și cel mai grav, doamne care se ocupa de curățenie, după ce dădea cu mopul, arunca apa murdară cu detergent direct în Dunăre.
Una peste alta a fost bine, cum ziceam, voiam să mai prelungim cu o noapte.
Casa PaTris, preț cameră triplă 200 lei/noapte, rezervare tot pe booking.com
Camera mai mică, dar patul mult mai confortabil. Proprietarii extrem de amabili. Deși am rezervat doar o noapte, am fost anunțați că putem face check in mai devreme, pentru a ne bucura de piscină (temperatura apei 26°C). În frigiderul din cameră aveam apă plată din partea casei.
E locul perfect pentru relaxare, au masă de tenis, biliard, grătar.
Chiar ne-am propus să revenim aici.
Traseu
Fiind din Constanța, am plecat din Constanța 🙂
N-am căutat cel mai rapid drum, ci unul pe care nu am mai fost.
Până la București e unul singur, pe autostradă 🙂
De la București am luat-o spre Alexandria, unde am făcut primul popas. Aici am băut o cafea la „Librăria din Alexandria” și ne-am plimbat puțin prin centru.
Am continuat spre Turnu Măgurele. Ultima parte din drum e foarte proastă din cauză că se lucrează, motiv pentru care din Dracea am luat-o la dreapta spre Băduleasca, și pe urmă spre Turnu Măgurele. Ne-am plimbat puțin, orașul chiar m-a impresionat plăcut prin curățenie și multă verdeață.
De aici am plecat spre Băilești, unde am vrut să vizităm Casa Memorială „Amza Pellea”, dar era doar un șantier, fiind în renovare completă… ar fi fost bine dacă găseam informația asta pe Google Maps 🙂
Până acolo am oprit în Dăbuleni, să luăm un pepene, dar n-am avut noroc 🙁
În fine, după 685 km am ajuns la destinație.
La întoarcere spre casă prima dată am oprit în Craiova, oraș ce mi-a rămas la suflet după ce l-am vizitat pentru prima dată în decembrie anul trecut, la Târgul de Crăciun.
După vreo două ore și ceva am continuat spre Slatina.
De acolo am mers spre Pitești și pe autostradă până la Constanța. N-am mai avut opriri deoarece se înserase, și nu mai aveam ce să văd 🙂
Ăsta e și drumul pe care mi-l arată Google Maps ca fiind cel mai rapid.
În total, incluzând plimbările de acolo, am făcut fix 1800 km, drumurile în mare parte, foarte bune.
Ce am vizitat în zonă
Într-una din zile am fost să vizitez Băile Herculane, fiind la doar 30 km de Eșelnița.
Cât de mult mi-a plăcut locul ăsta… nu pot reda în cuvinte. Totul e superb, atât natura, cât și clădirile din stațiune.
Unele au fost renovate, altele sunt în curs de reabilitare.
La întoarcere am făcut un ocol prin Drobeta Turnu Severin. Era păcat să ajung aici și să nu vizitez reședința de județ a Mehedințiului.
La plimbare am fost singur, fii-miu a preferat să rămână la piscină, iar soția… la pescuit 😁
În altă zi am făcut ceea ce probabil face toată lumea când ajunge la Cazanele Dunării, un tur cu șalupa 🙂
Chiar dacă e puțin mai departe, am vizitat un loc pe care voiam de mult să îl văd, dar, din păcate, am ajuns cu doi ani și ceva cam târziu… Cascada Bigăr.
Sincer, nu m-a impresionat, în poze arată muuult mai bine decât în realitate.
Dar măcar pot spune că am ajuns și acolo.
Se poate vedea de la stradă și sunt niște scări, pe care se coboară spre o platformă, lângă râul Miniș, vizavi de cascadă.
Se poate intra și în Parcul Național, fiind un scurt traseu (vreo 5 minute) până la Grota Bigăr. Intrarea în parc este 10 lei.
Cascada se află în județul Caraș-Severin, la 90 km de Eșelnița.
Mult mai interesante mi s-au părut morile de apă din satul Eftimie Murgu, în care am oprit la întoarcere.
Sunt 22 de mori așezate de-a lungul râului. Traseul complet poate fi făcut în 3-4 ore.
Ansamblul de Mori din Eftimie Murgu, datând de la începutul secolului XX, face parte din Lista Monumentelor Istorice.
Dacă tot eram peste drum de Serbia, am făcut o vizită celui mai apropiat oraș, Kladovo.
Bineînțeles că nu se putea să nu ne plimbăm puțin de-a lungul Dunării, așa că, înainte de a nu muta la noua cazare, am luat-o spre Dubova. Am văzut marea atracție a zonei, Chipul lui Decebal, și Mănăstirea Mraconia.
Pe urmă am mers puțin prin Orșova.
Am vizitat Mănăstirea Sf. Ana, situată undeva la înălțime, în Parcul Natural Porțile de Fier, dar unde se ajunge în doar câteva minute din oraș, cu mașina.
Tot în Orșova mai puteți vizita Parcul General Ion Dragalina, pe care ajungeți după ce traversați un pod, faleza sau Biserica Catolică, o clădire cu arhitectură deosebită, sau chiar Statuia Danubia, din păcate cam neîngrijită.
Concluzii
Avem o țară minunată, dar clar nu prea știm s-o promovăm.
Din păcate cei aleși de noi nu numai că nu fac nimic să atragă turiști, ci fac tot posibilul să îi alunge.
În Eșelnița, comună ce primește o grămadă de turiști, nu există trotuar. E o aventură să te deplasezi pe jos, mai ales noaptea.
Totul e construit haotic, locuri de parcare insuficiente.
În Orșova, primarul, într-un puseu de inteligență, a decis să îngrădească faleza, turiștii putând să ajungă pe pontoane doar dacă sar gardul.
La mal e plin de gunoaie, chiar vizavi de Primărie, lucru care nu există pe partea sârbească.
Atenție!! Dacă ajungeți în zonă, optați pentru setare manuală a rețelei telefonului, altfel riscați să vă conectați la vreo rețea din Serbia.